Facultatea de Mecanică

Istoric

Facultatea de Mecanică ia fiinţă prin H.C.M. nr. 14/ 9 ianuarie 1954 la Institutul Tehnic Galaţi (înfiinţat prin H.C.M. nr. 2727/ 1953), care la rândul său era urmaşul Institutului Mecano - Naval din Galaţi (înfiinţat prin H.C.M. nr. 1050/ 2 octombrie 1951 cu două facultăţi: cea de Construcţii navale şi cea de Exploatare a navelor şi porturilor). Trecerea de la Institutul Mecano - Naval la Institutul Tehnic s-a făcut în toamna anului 1953, când s-a mutat de la Constanţa Institutul de Pescuit şi Piscicultură la Galaţi sub forma unei Facultăţi de Piscicultură.

Institutul Tehnic din Galaţi a funcţionat la început (1954 – 1955) în următoarea structură:

- Facultatea de Mecanică cu secţiile: Construcţii navale şi Maşini navale (învăţământul naval a fost creat la Galaţi în 1951, prin admitere în anul I la Galaţi şi cu anul II prin transfer de la Facultatea de Mecanică din Braşov şi Cluj, iar în toamna lui 1952 completat prin transfer în anul III a unor studenţi de la Institutul de căi ferate din Bucureşti şi în anul IV a ultimei promoţii de navalişti formată la Institutul Politehnic din Bucureşti);

- Facultatea de Exploatare a navelor şi porturilor cu secţiile de: Exploatare a navelor şi porturi şi de Piscicultură (secţia de Exploatare a navelor şi porturilor a fost creată la Galaţi prin admitere în 1951 şi s-a lichidat, ultimii studenţi absolvind în 1959).

În toamna anului 1955 s-a transferat de la Bucureşti la Galaţi Institutul de industrii alimentare, înfiinţat în 1948. Ca urmare, Institutul Tehnic se transformă în Institutul Politehnic. Astfel, în anul universitar 1955/1956 Institutul Politehnic din Galaţi funcţionează cu două facultăţi:

- Facultatea de Mecanică cu secţiile: Nave şi instalaţii de bord, Exploatarea navelor şi porturilor, Utilaj pentru industria alimentară (formată prin transferul Facultăţii de Maşini şi utilaj pentru industria alimentară de la Institutul de industrie alimentară Bucureşti);

- Facultatea de Tehnologia produselor alimentare şi tehnica pescuitului.

În anii 1956/1957, 1957/1958, 1958/1959 şi 1959/1960 Facultatea de Mecanică a primit cifre de şcolarizare (10 locuri anual) numai pentru secţia Nave şi instalaţii de bord, celelalte două secţii (Exploatarea navelor şi porturilor şi Utilaj pentru industria alimentară) lichidându-se.

Începând din anul universitar 1960/1961 prin Ordinul Ministrului învăţământului şi culturii nr. 3326/ 30 august 1960 emis pe baza H.C.M. nr. 3225/ 1960 în cadrul Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic di Galaţi funcţionează următoarele trei secţii cu cursuri de zi:

- Nave şi instalaţii de bord, cu durata de 6 ani,

- Tehnologia construcţiilor de maşini, cu durata de 5 ani,

- Frigotehnie, cu durata de 5 ani.

Prin adresa M.E.I. nr. 90221/ 19 august 1963 se înfiinţează începând din anul universitar 1963/1964 şi cursuri serale de ingineri la secţia de Tehnologia construcţiilor de maşini cu durata de 6 ani. Aceste cursuri serale de ingineri T.C.M. nu au mai primit cifră de şcolarizare în anul 1968/1969. Tot atunci s-a redus durata cursurilor de la secţia de Nave şi instalaţii de bord la 5,5 ani.

Începând cu anul universitar 1972/1973 prin H.C.M. nr. 698/ 16 iunie 1972 structura Facultăţii de Mecanică a căpătat cursuri de subingineri la zi şi la seral devenind:

A. Ingineri, cursuri de zi, la secţiile:

- Nave şi instalaţii de bord, cu durata de 5,5 ani;

- Tehnologia construcţiilor de maşini, cu durata de 5 ani;

- Frigotehnie, cu durata de 5 ani;

B. Subingineri, cursuri de zi şi seral, la secţiile:

- Tehnologia prelucrării la rece;

- Construcţii corp nave;

- Instalaţii navale de bord.

Prin H.C.M. nr. 647/ 1973 în anul universitar 1973/1974 au apărut în cadrul Facultăţii de Mecanică noi specializări la subingineri organizându-se cursuri serale şi în întreprinderi. Structura facultăţii cuprindea pentru anul I:

A. Ingineri, cursuri de zi cu durata de 5 ani, la secţiile:

- Nave şi instalaţii de bord;

- Tehnologia construcţiilor de maşini;

- Frigotehnie;

B. Subingineri, cursuri de zi cu durata de 3 ani, la secţiile:

- Tehnologia prelucrării la rece;

- Construcţii corp nave;

- Instalaţii navale de bord;

C. Subingineri, cursuri serale cu durata de 4 ani, la secţiile:

- Tehnologia prelucrării la rece;

- Construcţii corp nave;

- Instalaţii navale de bord;

D. Subingineri, cursuri serale cu durata de 4 ani, la secţiile din întreprinderi:

- Tehnologia prelucrării la rece la Uzinele „Progresul” Brăila;

- Electromecanică metalurgică la Combinatul Siderurgic Galaţi;

- Metalurgie feroasă (Furnale şi Oţelării) la Combinatul Siderurgic Galaţi.

În oraşul Galaţi a funcţionat între 1948 – 1959 şi Institutul Agronomic în localul de pe Strada Carnabel. După transferarea la Iaşi în 1959 a Facultăţii de Îmbunătăţiri funciare şi organizarea teritoriului, s-a înfiinţat în acelaşi local Institutul Pedagogic cu cinci facultăţi (Filologie, Matematică, Fizică – Chimie, Ştiinţe Naturale şi Agricole, Educaţie fizică). Acest Institut a funcţionat între 1959 şi 1974 în paralel cu Institutul Politehnic din Galaţi. Pe 16 septembrie 1974 prin Decretul nr. 4015/ 1974 s-a înfiinţat Universitatea din Galaţi prin unificarea celor două institute de învăţământ superior gălăţean. Aceasta avea la înfiinţare trei facultăţi: Facultatea de Mecanică, Facultatea de Tehnologia şi Chimia Produselor Alimentare şi Tehnică Piscicolă şi Facultatea de Învăţământ Pedagogic.

Facultatea de Mecanică şi-a adăugat în cadrul Universităţii din Galaţi după 1974 până în 1989 şi următoarele secţii:

A. La ingineri zi, cu durata de 5 ani:

- în profil Mecanic: secţia de Utilajul şi tehnologia sudării din 1978/1979 (secţia Frigotehnie s-a dezvoltat în secţia de Maşini Termice);

- în profil Metalurgic: secţiile de Prelucrări metalurgice şi cea de Turnătorie din 1976/1977;

B. La ingineri seral în profil Mecanic, cu durata de 6 ani:

- Nave, creată în 1978/1979;

- Tehnologia construcţiilor de maşini, creată în 1982/1983;

- Maşini termice, creată în 1984/1985;

- Utilajul şi tehnologia sudării, creată în 1982/1983;

C. La ingineri seral în profil Metalurgic, cu durata de 6 ani:

- Prelucrări metalurgice, creată în 1978/1979;

- Turnătorie, creată în 1980/1981;

- Metalurgie extractivă, creată în 1985/1986;

D. La subingineri zi cu durata de 3 ani în profil Mecanic:

- Tehnologia construcţiilor de maşini, creată în 1974/1975;

- Tehnologia sudării, creată în 1974/1975;

E. La subingineri seral în Universitate cu durata de 4 ani în profil Mecanic:

- Tehnologia construcţiilor de maşini, înfiinţată în 1980/1981;

- Tehnologia sudării, înfiinţată în 1974/1975;

F. La subingineri seral din întreprinderi cu durata de 4 ani în profil Mecanic:

- Tehnologia construcţiilor de maşini la Uzinele „Progresul” Brăila din 1986/1987;

G. În profil Metalurgic au mai apărut:

- la subingineri zi cu durata de 3 ani: Furnale şi Oţelării, din 1974/1975;

- la subingineri seral cu durata de 4 ani la Combinatul Siderurgic din Galaţi şi la Întreprinderea „Progresul” din Brăila, din 1977/1978;

H. În profil Electric au mai apărut la Facultatea de Mecanică:

- la subingineri zi cu durata de 3 ani: Electromecanică tehnologică, înfiinţată în 1975/1976;

- la subingineri seral cu durata de 4 ani la Universitate: Electromecanică tehnologică, înfiinţată în 1981/1982;

- la subingineri seral cu durata de 4 ani la Întreprinderea „Progresul” din Brăila, înfiinţată în 1987/1988.

În aceeaşi perioadă, 1974 – 1989, s-au şi desfiinţat câteva secţii de subingineri zi: de Construcţii corp navă şi Instalaţii navale de bord desfiinţate în 1977, secţia de Tehnologia construcţiilor de maşini desfiinţată în 1980, de Tehnologia sudării desfiinţată în 1981, de Tehnologia prelucrării la rece desfiinţată în 1975, precum şi secţiile de subingineri la seral de Construcţii corp navă şi de Instalaţii navale de bord desfiinţate în 1980/1981 şi cea de Electromecanică tehnologică desfiinţată în 1981.

După Revoluţia din Decembrie 1989 s-a divizat Facultatea de Mecanică. Era şi cazul să se întâmple acest lucru! Era una din cele mai mari facultăţi de mecanică din ţară, având 22 de secţii din 3 profiluri: Mecanic, Metalurgic şi Electric. Din Facultatea de Mecanică s-au desprins după 1990 Facultatea de Nave şi Inginerie Electrică, Facultatea de Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor, Facultatea de Inginerie de la Brăila şi învăţământul de subingineri zi şi seral trecut în Colegiul Universitar Tehnic.

În anul 1998 Facultatea de Mecanică avea învăţământ de cu durata de 5 ani la următoarele secţii:

A. În profilul Mecanic:

- Maşini şi echipamente termice;

- Utilaj tehnologic pentru industria alimentară;

- Maşini hidraulice şi pneumatice;

B. În profilul Inginerie managerială şi tehnologică:

- Tehnologia construcţiilor de maşini;

- Utilajul şi tehnologia sudării;

- Maşini unelte;

- Tehnologii ţi echipamente neconvenţionale;

C. În profilul Mecatronică:

- Roboţi industriali;

- Mecatronică;

D. În profilul Ştiinţe aplicate:

- Mecanică aplicată;

E. În profilul Ingineria mediului:

- Ingineria mediului în energetică.

Baza materială

Activitatea didactică în Facultatea de Mecanică a început în fosta clădire a Pensionului Notre Dame de Sion (actualul corp M) care în august 1944 a fost incendiată. Ea a fost refăcută în 1950 – 1953. Între 1951 şi 1955 ea a fost utilizată şi ca spaţiu de învăţământ şi pentru cantină şi cămin. Dacă în 1951 se dăduse în exploatare doar aripa de nord şi o parte din cea centrală, în 1953 s-a finisat şi aripa de sud, existând circa 60 săli pentru curs, seminar şi laborator. În 1954 s-au terminat 2 cămine în apropierea Grădinii Publice, cămine având 616 locuri de cazare, aşa încât în 1955/1956 s-a mutat căminul din clădirea instituţiei de învăţământ. Mai târziu, în zona căminelor s-a construit şi un local pentru cantină, care astfel în 1960 s-a mutat din clădirea Institutului. Laboratoarele au avut la început o dotare modestă. S-au înfiinţat: laboratorul de Chimie (125m²), laboratorul de Fizică cuplat cu cel de Electrotehnică (180m²). În 1954 s-a înfiinţat laboratorul de Maşini termice şi Instalaţii navale (185m²) şi laboratorul de Metalografie (75m²). În 1958 s-au adus maşinile de încercări mecanice, realizându-se astfel şi un laborator de Rezistenţa materialelor.

În anul 1960, pe baza proiectului cadrelor didactice a fost construită în curtea Institutului, clădirea C, în care la parter s-au realizat alte laboratoare de Maşini navale, iar la etaj a fost instalat sediul catedrei de Construcţii navale, o sală de trasaj ca laborator pentru Tehnologia fabricaţiei navei (100 m²) şi o sală de curs.

În anii ‘60 prin mutarea Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi într-un local nou, spaţiile rămase, pavilioanele D şi E au fost trecute ca spaţii de învăţământ şi sediu al catedrei de TCM, până când acestea au fost dărâmate şi în locul lor s-au realizat în 1988 clădirile moderne ale corpului D al amfiteatrelor, având 6 amfiteatre cu capacitatea de 120 – 150 locuri fiecare şi corpul B cu laboratoarele şi sălile de curs şi proiect pentru secţiile de Tehnologia construcţiilor de maşini şi Tehnologia sudării. Suprafaţa construită a pavilionului B este de 2304 m², pe parter şi 3 etaje.

În continuare, în anii ’60, s-au realizat în clădirea principală a Institutului laboratoare de Mecanisme (44m²), Toleranţe şi măsurători tehnice (98 m²), Hidromecanică (75 m²), iar în curtea facultăţii s-au amenajat ateliere de sudură şi tehnologia materialelor, iar laboratorul de Electrotehnică s-a extins cu un laborator de Maşini electrice (194 m²) şi un laborator de Automatizări şi Electronică (107m²). După construirea pavilionului C şi mutarea în el a laboratoarelor de Maşini navale, în spaţiul rămas a fost instalat laboratorul de Instalaţii navale.

În 1968 s-a inaugurat, prin strădania Prof.dr.ing. Năstase Constantin, bazinul de încercat modele de nave cu dimensiunile de 45x4x3m, clădirea cuprinzând şi ateliere anexă, spaţii de învăţământ şi cabinete de catedră având 642 m². Până la punerea în funcţiune în 1984 a bazei de încercări hidraulice a ICEPRONAV Galaţi, în bazinul de încercări al catedrei de Construcţii navale s-au încercat peste 72 modele de nave.

În cursul anilor 1973 şi 1974 a fost construită pe Calea Prutului secţia de Microproducţie şi montaj cu profil Mecanic şi Metalurgic cu o suprafaţă totală de 2098 m² şi 120 locuri de muncă, care a servit pentru practica productivă a studenţilor Facultăţii de Mecanică. Odată cu construirea la Facultatea de Mecanică a pavilionului B în 1984 s-au în funcţiune şi 3 hale, fiecare de 256 m², una de Maşini-unelte cu comandă program, una cu instalaţii de sudare automată inclusiv pe verticală. În anii’80 în corpul principal al Facultăţii de Mecanică s-au amenajat 4 săli de Desen cu planşe de desenat, şi planşe demonstrative.

În aceiaşi ani ’80, cu sprijinul Şantierului Naval din Galaţi, s-a ridicat clădirea pavilionului G, având parter şi 3 nivele, cu o suprafaţă totală pentru laboratoare de 4080 m², precum şi o hală anexă de 576 m². În această clădire, la parter şi la primele două etaje, s-au mutat laboratoarele de Termotehnică şi transmisia căldurii din corpul principal M al Facultăţii de Mecanică, ca şi laboratoarele de Instalaţii frigorifice şi compresoare din acelaşi corp M. S-au mai instalat în acest spaţiu instalaţii de desalinizare ale apei de mare, precum şi generatoare de aburi, spaţii de catedră, ateliere. La ultimul etaj s-au instalat laboratoare de Automatică şi săli de calculatoare. În hala anexă s-au instalat laboratoarele ELNAV (staţie de încercări pentru echipamentul naval), precum şi o hală de Motoare termice. În 1989 în aceeaşi curte a corpului principal M de clădire s-a construit cu sprijinul Combinatului Siderurgic din Galaţi corpul K, cu parter şi un nivel cu o suprafaţă totală de 1400 m², care a devenit sediul catedrei de Organe de maşini, în care s-au mutat din corpul M laboratoarele catedrei. În corpul K s-au înfiinţat cinci laboratoare de cercetări: tribologie, organe de maşini, încercări de metale pentru regimuri specifice (temperaturi înalte, scăzute şi oboseală), ungere şi încercări de lubrefianţi, difractometrie cu raze X. Tot în 1989 s-a terminat şi supraetajarea punctului termic, în care de la început şi până în 1997 a funcţionat colectivul catedrei de Construcţii navale şi din 1997 prin evacuarea din corpul M s-a mutat o parte din catedra de Mecanică şi rezistenţa materialelor.

În 1996 din cauza infiltrării de apă freatică şi a vechimii clădirii corpului M, care a trecut prin mai multe cutremure, s-au produs deteriorări ale acestei clădiri care au condus la dezafectarea ei până în 2004 când s-a terminat reparaţia aripii de nord, spaţiile de laboratoare şi catedre s-au mutat în celelalte corpuri de clădire. În 2007/2008 s-a terminat şi reparaţia aripii centrale din corpul M, în care a intrat în momentul de faţă Facultatea de Drept.

Cadrele didactice

Decanii Facultăţii de Mecanică au fost: Conf. ing. Radu Beşchea (21.09.1953 – 31.08.1955); Conf. ing. Iosif Egri (01.09.1955 – 30.09.1955 şi 01.09.1956 – 24.11.1958); Conf. ing. Eugen Marian (01.10.1955 – 31.08.1956 şi 01.10.1968 – 01.08.1974); Conf. ing. Mihai Sgrumala (25.11.1958 – 30.09.1968); Conf. dr. ing. Radu Beşchea (03.07.1974 – 03.06.1976); Prof. dr. ing. Amedeu Orănescu (09.06.1976 – 31.10.1979); Conf. dr. ing. Dumitru Răileanu (01.11.1979 – 05.11.1984); Prof. dr. ing. Dumitru Călueanu (06.11.1984 – 30.09.1989); Prof. dr. ing. Liviu Stoicescu (01.10.1989 – 10.01.1990); Prof. dr. ing. Alexandru Epureanu (15.05.1990 – 1992, 1992 – 1996 şi 1996 – 2000); Prof. dr. ing. Tănase Panait (2000 – 2004 şi 2004 – 06.02.2008).

Prodecanii facultăţii au fost: Ş.l. ing. Ion Tusac (1961 – 1974), Ş.l. ing. Ion Tarău (03.07.1974 – 01.05.1981), Prof. dr. ing. Dumitru Călueanu (01.10.1977 – 15.11.1984), Conf. dr. ing. Ovid Popovici (01.05.1981 – 30.09.1989), Ş.l. dr. ing. Viorica Constantin (05.11.1984 – 01.10.1989), Conf. dr. ing. Mircea Modiga (09.06.1976 – 30.09.1978 şi 01.10.1989 – 10.01.1990), Conf. dr. ing. Dumitru Răileanu (01.10.1979 – 31.10.1979), Ş.l. ing. Alexandru Ivănescu (01.10.1989 – 10.01.1990), Prof. dr. ing. Emil Constantin (1992 – 1996), Prof. dr. ing. Nicolae Oancea (1992 – 1993 şi 2000 – 2008), Conf. dr. ing. Octavian Bologa (1990 – 1992), Prof. dr. ing. Ionel Chirică (2000 – 2008).

Cadrele didactice principale conducători de catedre, ce au format catedre, specializări:

- Catedra de Matematică: Prof. dr. ing. Dan Hulubei, Conf. dr. ing. Radu Frangu, Conf. dr. ing. Paul Mustaţă, Conf. dr. ing. Elefterie Olaru, Conf. dr. Toader Buhăescu;

- Catedra de Electronică şi Automatizări: Conf. dr. ing. Ion Moisil, Prof. dr. ing. Emil Ceangă, Prof. dr. ing. Severin Bumbaru;

- Catedra de Mecanică şi Rezistenţa materialelor: Prof. dr. ing. Nicolae Beşchea, Conf. dr. ing. Constantin Zeveleanu, Prof. dr. ing. Liviu Stoicescu, Prof. dr. ing. Iordan Matulea, Prof. dr. ing. Sorin Muşat, Conf. dr. ing. Ionel Strat;

- Catedra de Organe de maşini şi Mecanisme: Prof. dr. ing. Alexandru Guţu, Prof. dr. ing. Ion Crudu, Prof. dr. ing. Amedeu Orănescu, Prof. dr. ing. Ion Crudu, Prof. dr. ing. Liviu Palaghian;

- Catedra de Tehnologia materialelor şi apoi de Tehnologia construcţiilor de maşini: Prof. dr. ing. Mircea Manolache, Conf. dr. ing. Vasile Grosu, Conf. dr. ing. Vasile Ciucă, Prof. dr. ing. Mihai Teodorescu, Prof. dr. ing. Nicolae Oancea, Prof. dr. ing. Dumitru Nicoară, Prof. dr. ing. Cătălin Fetecău, Prof. dr. ing. Viorel Păunoiu;

- Catedra de Construcţii navale: Prof. dr. ing. Constantin Năstase, Prof. dr. ing. Nicolae Pârâianu, Prof. dr. ing. Ilie Dinu, Prof. dr. ing. Ion Bidoaie;

- Catedra de Termotehnică şi Frigotehnie: Conf. Aurel Cărbunaru, Conf. Mirică Daba, Prof. dr. ing. Cornel Stamatescu, Prof. dr. ing. Constantin Iosifescu, Prof. dr. ing. Viorel Popa, Prof. dr. ing. Tănase Panait;

- Catedra de Metalurgie: Prof. dr. ing. Florea Oprea, Prof. dr. ing. Traian Dumitrescu, Prof. dr. ing. Elena Drugescu;

- Catedra de Tehnologia sudării: Prof. dr. ing. Dumitru Răileanu, Prof. dr. ing. Emil Constantin, Prof. dr. ing. Valeriu Georgescu, Prof. dr. ing. Elena Scutelnicu.